Definiție pentru PUNCTUÁŢIE în română:

PUNCTUÁŢIE

substantiv feminin

  • 1

    Sistem de semne grafice convenţionale (punct, semnul întrebării, semnul mirării, virgulă, punct şi virgulă, două puncte, ghilimele, linie de dialog şi de pauză, paranteze, puncte de suspensie) care au rolul de a marca propoziţiile, frazele, pauzele, intonaţia, întreruperea şirului vorbirii etc.; mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne.

Origine

Din fr. punctuation (după punct).

Utilizare

— Var.: (înv.) punctuaţiúne s.f.