Definiție pentru PURGATÓRIU în română:

PURGATÓRIU

substantiv neutru

  • 1

    (În învăţătura romano-catolică) Stare sau stadiu de purificare, după moartea fizică, dar înaintea trecerii definitive la viaţa de apoi, unde sufletele celor care au murit în Harul Domnului ispăşesc păcatele uşoare neiertate încă sau îndură pedeapsa temporară pentru păcatele iertate deja.

    1. 1.1figurat Loc sau perioadă de suferinţă (trecătoare)

Origine

Din lat. purgatorius, it. purgatorio.