Definiție pentru PUTEÁ în română:

PUTEÁ

verb tranzitivpot

  • 1

    A fi în stare, a avea forţa, puterea (fizică, morală, intelectuală), a se simţi capabil de a înfăptui un lucru.

  • 2

    A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă.

  • 3

    A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putinţă ca un lucru să se întâmple.

    1. 3.1La 3 , cu valoare adverbială E posibil, e cu putinţă.

  • 4

    A avea voia, dreptul de a face ceva.

    1. 4.1reflexiv impersonal A fi permis sau îngăduit.

      • ‘Se poate intra?’

  • 5

    A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăţit să facă, să spună, să creadă ceva.

  • 6

    A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să…, a fi cazul să…; a se cuveni, a se cădea.

Origine

Lat. potere (= posse)