Definiție pentru PUTÉRE în română:

PUTÉRE

substantiv feminin

  • 1

    Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă.

  • 2

    Mare forţă fizică, tărie, puternicie.

  • 3

    Intensitate.

  • 4

    Eficacitate, tărie.

    1. 4.1 Grad mare de concentraţie.

      • ‘Puterea unei băuturi’

  • 5

    Valoare, valabilitate.

  • 6

    Autoritate, stăpânire, dominaţie; p. ext. influenţă.

    1. 6.1 Stat, ţară (suverană)

  • 7

    Conducere de stat, guvernare.

  • 8

    Permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva.

  • 9

    Capacitate, potenţial.

    • ‘Creşterea puterii economice’

  • 10

    Mijloace materiale, bani, avere; stare materială şi socială a cuiva.

  • 11

    Punct, moment culminant; toi.

    • ‘În puterea nopţii’

  • 12

    Matematică
    Rezultatul înmulţirii unui număr cu sine însuşi (de atâtea ori de câte ori arată exponentul).

    1. 12.1 Exponent care arată de câte ori trebuie înmulţit un număr cu el însuşi.

  • 13

    (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic.

Origine

V. putea