Definiție pentru RĂBUFNÍ în română:

RĂBUFNÍ

verb

  • 1

    intranzitiv şi tranzitiv A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd şi puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat.

    1. 1.1intranzitiv (Despre zgomote) A răsuna puternic.

  • 2

    intranzitiv A izbucni cu putere; a ţâşni, a năvăli.

    1. 2.1tranzitiv A da drumul la..., a împrăştia.

    2. 2.2 A năpădi.

  • 3

    intranzitiv A-şi exprima pe neaşteptate şi în mod violent nemulţumirea, după ce tăcuse mult timp.

Origine

Din răzbufni (înv. „a răbufni” < Pref. răz- + bufni).