Definiție pentru RAGTIME în română:

RAGTIME

substantiv neutru

  • 1

    Stil pianistic la modă în perioada 1896–1917, reprezentând unul dintre elementele constitutive ale jazzului şi caracterizat printr-o muzică veselă şi optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică.

    1. 1.1

      • ‘Dans ragtime’

Origine

Cuv. engl.