Definiție pentru RANG în română:

RANG

substantiv neutru

  • 1

    Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanţei, funcţiei etc.; treaptă într-o ierarhie.

  • 2

    Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un şir.

  • 3

    învechit Şir de persoane.

Origine

Din fr. rang.