Definițiile principale ale RĂU în Română

: RĂU1RĂU2RĂU3RĂU4RĂU5RÂU6

RĂU1

adjectiv

  • 1

    (Despre meseriaşi, artişti etc.) Neîndemânatic, incapabil, nepriceput.

adjectiv

  • 1

    Nesatisfăcător; dăunător.

  • 2

    (Despre vreme) Urât; nefavorabil.

  • 3

    (În superstiţii) Prevestitor de rele, care aduce nenorocire; nefast, nenorocos.

Origine

Lat. reus „acuzat, vinovat”.

Definițiile principale ale RĂU în Română

: RĂU1RĂU2RĂU3RĂU4RĂU5RÂU6

RĂU2

adverb

  • 1

    Aşa cum nu trebuie; nepotrivit, greşit, cu defecte.

    1. 1.1 Neconform cu realitatea. Inexact, neprecis, incorect.

  • 2

    Neplăcut, supărător, nesatisfăcător.

  • 3

    Incomod, neconfortabil.

  • 4

    Neplăcut, dezagreabil.

  • 5

    Neconform cu părerile, cu gusturile cuiva.

  • 6

    Puternic, tare; foarte.

Origine

Lat. reus „acuzat, vinovat”.

Definițiile principale ale RĂU în Română

: RĂU1RĂU2RĂU3RĂU4RĂU5RÂU6

RĂU3

adjectiv

  • 1

    Care nu are calităţile proprii destinaţiei, menirii, rolului său.

    1. 1.1 Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzător unui anumit scop, unei anumite utilizări. Care prezintă unele defecte, unele imperfecţiuni.

    2. 1.2 Care nu funcţionează normal. Bolnav. (despre funcţii fiziologice) care nu se desfăşoară normal.

    3. 1.3 Uzat, rupt, stricat.

    4. 1.4 Neplăcut la gust, prost pregătit.

    5. 1.5 Care nu are curs, ieşit din circulaţie. Fals.

Origine

Lat. reus „acuzat, vinovat”.

Definițiile principale ale RĂU în Română

: RĂU1RĂU2RĂU3RĂU4RĂU5RÂU6

RĂU4

adjectiv

  • 1

    Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive.

    1. 1.1 Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora.

    2. 1.2 Care nu-şi îndeplineşte îndatoririle morale şi sociale legate de o anumită circumstanţă, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situaţii. Necorespunzător, nepotrivit.

    3. 1.3 Neconform cu regulile moralei. În dezacord cu opinia publică.

    4. 1.4 Neliniştit, apăsător, chinuit.

    5. 1.5 Care anunţă un necaz, o supărare. Neplăcut.

  • 2

    1. 2.1 Neascultător, răsfăţat, răzgâiat.

  • 3

    1. 3.1 Care exprimă, care denotă răutate. Care este contrar binelui.

  • 4

    1. 4.1 Care supără, care jigneşte. P. ext. urât.

Origine

Lat. reus „acuzat, vinovat”.

Definițiile principale ale RĂU în Română

: RĂU1RĂU2RĂU3RĂU4RĂU5RÂU6

RĂU5

substantiv

  • 1

    Ceea ce aduce nemulţumire; neplăcere; pricină de nefericire; neajuns.

    1. 1.1 Boală, suferinţă.

  • 2

    Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral.

    1. 2.1La pl. Pozne, nebunii copilăreşti.

Origine

Lat. reus „acuzat, vinovat”.

Definițiile principale ale RĂU în Română

: RĂU1RĂU2RĂU3RĂU4RĂU5RÂU6

RÂU6

substantiv neutru

  • 1

    Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie şi care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc..

  • 2

    unestablished Cantitate mare de lichid care curge; torent, val.

    1. 2.1figurat Şir, coloană, mulţime de oameni în mers.

  • 3

    (La pl.) Cusătură în linii şerpuitoare, care împodobeşte mânecile, de la altiţă la manşetă, şi piepţii cămăşilor de la costumul naţional.

Origine

Lat. rivus.