Definiție pentru RĂU în română:

RĂU

adjectivFeminine REA, Plural răi, Feminine and Plural rele

  • 1

    Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive.

    1. 1.1Adesea substantivat Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora.

    2. 1.2 Care nu-şi îndeplineşte îndatoririle morale şi sociale legate de o anumită circumstanţă, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situaţii. Necorespunzător, nepotrivit.

    3. 1.3 Neconform cu regulile moralei. În dezacord cu opinia publică.

    4. 1.4 Neliniştit, apăsător, chinuit.

    5. 1.5 Care anunţă un necaz, o supărare. Neplăcut.

Origine

Lat. reus„acuzat, vinovat”.

adjectivFeminine REA, Plural răi, Feminine and Plural rele

  • 1

    Care nu are calităţile proprii destinaţiei, menirii, rolului său.

    1. 1.1 Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzător unui anumit scop, unei anumite utilizări. Care prezintă unele defecte, unele imperfecţiuni.

    2. 1.2 Care nu funcţionează normal. Bolnav. (despre funcţii fiziologice) care nu se desfăşoară normal.

    3. 1.3 Uzat, rupt, stricat.

    4. 1.4 Neplăcut la gust, prost pregătit.

    5. 1.5 Care nu are curs, ieşit din circulaţie. Fals.

adjectivFeminine REA, Plural răi, Feminine and Plural rele

  • 1

    (Despre meseriaşi, artişti etc.) Neîndemânatic, incapabil, nepriceput.

adjectivFeminine REA, Plural răi, Feminine and Plural rele

  • 1

    Nesatisfăcător; dăunător.

  • 2

    (Despre vreme) Urât; nefavorabil.

  • 3

    (În superstiţii) Prevestitor de rele, care aduce nenorocire; nefast, nenorocos.

adverbFeminine REA, Plural răi, Feminine and Plural rele

  • 1

    Aşa cum nu trebuie; nepotrivit, greşit, cu defecte.

    1. 1.1 Neconform cu realitatea. Inexact, neprecis, incorect.

  • 2

    Neplăcut, supărător, nesatisfăcător.

  • 3

    Incomod, neconfortabil.

  • 4

    Neplăcut, dezagreabil.

  • 5

    Neconform cu părerile, cu gusturile cuiva.

  • 6

    Puternic, tare; foarte.

substantiv neutruPlural răi

  • 1

    Ceea ce aduce nemulţumire; neplăcere; pricină de nefericire; neajuns.

    1. 1.1 Boală, suferinţă.

  • 2

    Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral.

    1. 2.1La pl. Pozne, nebunii copilăreşti.

Definiție pentru RÂU în română:

RÂU

substantiv neutruPlural râuri

  • 1

    Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie şi care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc..

  • 2

    (prin analogie) Cantitate mare de lichid care curge; torent, val.

    1. 2.1figurat Şir, coloană, mulţime de oameni în mers.

  • 3

    La pl. Cusătură în linii şerpuitoare, care împodobeşte mânecile, de la altiţă la manşetă, şi piepţii cămăşilor de la costumul naţional.

Origine

Lat. rivus.