Definiție pentru RECOÁCE în română:

RECOÁCE

verb tranzitiv

  • 1

    A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăţi proprietăţile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operaţia de recoacere.

Origine

Pref. re- + coace.