Definiție pentru REFÚZ în română:

REFÚZ

substantiv neutru

  • 1

    Faptul de a refuza; neacceptare, respingere.

  • 2

    Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită).

  • 3

    Deficienţă în funcţionarea unui sistem tehnic.

  • 4

    Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.

Origine

Din fr. refus.