Definiție pentru RETÍCUL în română:

RETÍCUL

substantiv neutru

Fizică
  • 1

    Fizică
    Ansamblu de linii încrucişate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcţia unor instrumente optice şi are rolul de a permite vizarea direcţiilor, efectuarea de măsurători etc..

Origine

Din fr. réticule, lat. reticulum.