Definiție pentru REZISTÉNŢĂ în română:

REZISTÉNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Faptul de a rezista; împotrivire, opoziţie, apărare împotriva unui atac.

    1. 1.1 Respingerea atacurilor repetate ale inamicului şi menţinerea poziţiilor proprii.

    2. 1.2 Mişcare populară antifascistă de eliberare, desfăşurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în ţările ocupate de trupele germane, italiene şi japoneze, precum şi în state cu regim fascist.

  • 2

    Calitatea de a fi rezistent.

  • 3

    Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă.

  • 4

    Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acţiunea altui corp sau a unei forţe străine.

    1. 4.1 Forţa de opunere a unui mediu la realizarea unei acţiuni.

  • 5

    Forţă pe care un conductor electric o opune trecerii curentului şi care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea şi de lungimea lui.

  • 6

    tehnică
    Rezistor.

Origine

Din fr. résistance, it. resistenza.