Definiție pentru REZISTÓR în română:

REZISTÓR

substantiv neutru

  • 1

    Element de circuit electric cu inductivitate şi capacitate neglijabile, dar care, având rezistenţă electrică, poate fi introdus într-un circuit electric şi care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistenţă (II 5).

Origine

Din fr. résisteur, engl. resistor.