Definiție pentru RING în română:

RING

substantiv neutru

  • 1

    Estradă ridicată la o înălţime regulamentară, de formă pătrată şi împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi, unde se dispută gale de box.

    1. 1.1P. ext. Box.

    2. 1.2 Platformă, estradă sau spaţiu special amenajat într-un local, pe care se dansează.

  • 2

    Maşină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului, pentru răsucirea firului şi înfăşurarea lui pe ţevi.

  • 3

    Cerc de metal pentru acostarea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului.

Origine

Din fr., engl. ring.