Definiție pentru RITM în română:

RITM

substantiv neutru

  • 1

    Succesiune simetrică şi periodică a silabelor accentuate şi neaccentuate într-un vers sau în proză ori a accentelor tonice într-o frază muzicală; cadenţă, tact; p. ext. efect obţinut prin această aşezare.

    1. 1.1 Vers.

  • 2

    Desfăşurare gradată, treptată a unei acţiuni, evoluţie mai rapidă sau mai lentă a unei activităţi, condiţionată de anumiţi factori.

    1. 2.1 Periodicitate a unei mişcări, a unui proces, a unei activităţi.

    2. 2.2 Mişcare regulată. Tempo, cadenţă.

  • 3

    Repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decoraţie, la o construcţie.

Origine

Din ngr. rithmós, fr. rythme, lat. rhythmus.