Definiție pentru ROST în română:
ROST
substantiv neutruPlural rosturi
- 1
Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare.
- 1.1 Atribuţie, rol, misiune, sarcină.
- 2
Mod de a-şi organiza viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie.
- 3
Mod, fel de orgnizare a unei activităţi; ordine după care se desfăşoară o acţiune; plan de desfăşurare, de executare a ceva.
- 3.1 Ordine stabilă, stare de lucruri. Rânduială.
- 4
Spaţiu în formă de unghi, format la războiul de ţesut între firele de urzeală ridicate de iţe şi cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură.
- 5
Spaţiu îngust lăsat între două construcţii alăturate sau între două părţi ale unei construcţii, pentru a permite mişcarea lor relativă sub acţiunea forţelor interioare sau a variaţiilor de temperatură.
- ‘Rost de etanşare’
- ‘Rost de lucru’
- 5.1 Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o uşă, un capac.
- 6
învechit Gură.
- 6.1învechit învechit Facultatea de a vorbi.
- 7
livresc grai, vorbire.
Origine
Lat. rostrum.