Definiție pentru ROST în română:

substantiv neutruPlural rosturi

• 1

  Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare.

  1. 1.1 Atribuţie, rol, misiune, sarcină.

• 2

  Mod de a-şi organiza viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie.

• 3

  Mod, fel de orgnizare a unei activităţi; ordine după care se desfăşoară o acţiune; plan de desfăşurare, de executare a ceva.

  1. 3.1 Ordine stabilă, stare de lucruri. Rânduială.

• 4

  Spaţiu în formă de unghi, format la războiul de ţesut între firele de urzeală ridicate de iţe şi cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură.

• 5

  Spaţiu îngust lăsat între două construcţii alăturate sau între două părţi ale unei construcţii, pentru a permite mişcarea lor relativă sub acţiunea forţelor interioare sau a variaţiilor de temperatură.

  • ‘Rost de etanşare’
  • ‘Rost de lucru’
  1. 5.1 Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o uşă, un capac.

• 6

  învechit Gură.

  1. 6.1învechit învechit Facultatea de a vorbi.

• 7

  livresc grai, vorbire.