Definiție pentru ROŞTÉI în română:

ROŞTÉI

substantiv neutruPlural roşteie

  • 1

    dialect Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oţel şi care se foloseşte ca închizătoare la uşi şi la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea.

    1. 1.1 Grătarul de la sobă, prin care cade cenuşa.

Origine

Din magh.rostély.