Definiție pentru RUGÁ în română:

RUGÁ

verbrog

  • 1

    tranzitiv A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorinţe, un serviciu, o favoare etc..

    1. 1.1tranzitiv A pofti, a invita.

  • 2

    reflexiv (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea.

  • 3

    reflexiv A cere cuiva voia sau îngăduinţa de a face ceva.

Origine

Lat. rogare.

Definiție pentru RÚGĂ în română:

RÚGĂ

substantiv femininFeminine and Plural rugi

  • 1

    Rugăminte, implorare.

  • 2

    Rugăciune.

  • 3

    regional Cruce, troiţă.

Origine

V. ruga