Definiție pentru RÚPE în română:

RÚPE

verb

  • 1

    tranzitiv A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi.

    1. 1.1 A(-şi) fractura o mână, un picior etc.

    2. 1.2 A întrerupe, a curma tăcerea, relaţiile cu cineva.

  • 2

    tranzitiv A distruge un obiect prin întrebuinţare.

  • 3

    figurat tranzitiv A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc..

    • ‘Apele rup stăvilarele’

  • 4

    tranzitiv A sfâşia un lucru smulgând bucăţi din acesta.

    1. 4.1 A sfâşia un animal sau un om.

    2. 4.2 A zdrobi, a strivi.

  • 5

    tranzitiv A smulge.

    1. 5.1 A culege flori, fructe etc.

    2. 5.2 A obţine (cu greu) o sumă de bani.

  • 6

    reflexiv şi tranzitiv A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva.

    • ‘Se rupseră din grămadă’
    1. 6.1reflexiv (Despre grupuri, colectivităţi) A se împrăştia.

    2. 6.2tranzitiv A-şi deschide (cu efort) drum de trecere.

  • 7

    figurat tranzitiv A se exprima cu greu într-o limbă străină, a şti foarte puţin o limbă străină.

Origine

Lat. rumpere.

Utilizare

Var.: (reg.) rúmpe vb. III