Definiție pentru ŞA în română:

ŞA

substantiv feminin

  • 1

    Piesă de harnaşament confecţionată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul.

  • 2

    Suport triunghiular din piele, din cauciuc sau din material plastic, care se montează pe biciclete, motociclete etc..

  • 3

    Os din spinarea găinii.

  • 4

    Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părţi de teren mai ridicate; curmătură.

    • ‘Şaua dealului’

Origine

Lat. sella.

Utilizare

Var.: şea s.f.

Definiție pentru în română:

conjuncţie

  • 1

    • ‘Să fii cuminte’

  • 2

    (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare)

    • ‘E bine să pleci’

  • 3

    (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare)

    • ‘Pare să fie un om cumsecade’

  • 4

    (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare)

    • ‘Nu-i mândră să-mi fie dragă’

  • 5

    (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare)

    • ‘Puteam chiar să nu mai fiu acuma’

  • 6

    (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare)

    • ‘A ieşit să-i întâmpine’

  • 7

    (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare)

    • ‘Am râs să leşin’

  • 8

    (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare)

    • ‘Ar fi fost prins să nu fi fugit’

Origine

Lat. si.