Definiție pentru SĂLBÁTIC în română:

SĂLBÁTIC

  • 1

    (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos.

    1. 1.1 Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă, sălbăticie.

    2. 1.2 Sperios, sfios.

  • 2

    (Despre plante) Care a crescut de la sine; necultivat, nealtoit.

  • 3

    Care este creat de natură, fără intervenţia omului; natural; lipsit de artificiu, de rafinament; frust.

    1. 3.1 În care nu a intervenit mâna omului. Nelucrat, necultivat.

  • 4

    (Despre ţinuturi, locuri etc.) Pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizaţie.

  • 5

    (Persoană) care aparţine unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societăţii omeneşti; (om) primitiv.

  • 6

    Caracteristic omului primitiv; rudimentar, înapoiat, primitiv, neevoluat.

  • 7

    (Persoană) care se comportă ca un om primitiv; (om) necivilizat, înapoiat, grosolan.

  • 8

    (Despre păr) Des şi aspru; neîngrijit.

  • 9

    (Despre oameni) Lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent, brutal, fioros.

    1. 9.1

      • ‘Biciuie caii sălbatic’

    2. 9.2 Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate. Aspru, necruţător.

  • 10

    (Despre oameni şi manifestările lor) Care nu se poate stăpâni; aprig, impulsiv, nestăpânit, nedomolit.

  • 11

    (Om) care fuge de lume, care nu respectă convenienţele (sociale); (om) retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz.

  • 12

    Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobişnuit de puternic, violent, cumplit, aprig; înfricoşător, de neînvins.

  • 13

    (Despre mişcări sau corpuri în mişcare) Rapid, vijelios, năvalnic.

Origine

Lat. pop. salvaticus (= silvaticus)

Utilizare

Var.: sălbátec, -ă adj., s.m. şi f.