Definiție pentru SENS în română:

SENS

substantiv neutru

  • 1

    Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie.

    1. 1.1 Înţelesul unui semn.

    2. 1.2 Conţinut noţional sau logic.

      • ‘Îmi spui cuvinte fără sens’

  • 2

    Temei raţional; logică, rost, raţiune, noimă.

    • ‘Sensul vieţii’
    1. 2.1 Rost, scop, menire.

  • 3

    Direcţie, orientare.

  • 4

    (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune.

Origine

Din fr. sens, lat. sensus.