Definiție pentru SENS în română:
SENS
substantiv neutru
- 1
Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie.
- 1.1 Înţelesul unui semn.
- 1.2 Conţinut noţional sau logic.
- ‘Îmi spui cuvinte fără sens’
- 2
Temei raţional; logică, rost, raţiune, noimă.
- ‘Sensul vieţii’
- 2.1 Rost, scop, menire.
- 3
Direcţie, orientare.
- 4
(Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune.
Origine
Din fr. sens, lat. sensus.