Definiție pentru ŞMÍRGHEL în română:

ŞMÍRGHEL

substantiv neutru

  • 1

    Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri.

  • 2

    Material abraziv în stare de pulbere, obţinut din şmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică.

    1. 2.1 Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăţa sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătuşărie etc.

Origine

Din germ. Schmirgel.