Definiție pentru SONÓR în română:

SONÓR

adjectiv

  • 1

    Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune.

  • 2

    (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (şi pătrunzător).

  • 3

    Care amplifică sunetele, care are rezonanţă.

  • 4

    (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic.

  • 5

    (Despre filme cinematografice) Însoţit de vorbire şi de muzică.

    1. 5.1Substantivat, n. Partea sonoră (5) a unui film cinematografic sau de televiziune.

  • 6

    figurat Important, cu răsunet, renumit; p. ext. pretenţios, emfatic.

Origine

Din fr. sonore, lat. sonorus.