Definiție pentru SPÁRGE în română:

SPÁRGE

verb

  • 1

    tranzitiv şi reflexiv A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa.

    1. 1.1 A (se) lovi la cap, producând o rană (şi fractura osului)

    2. 1.2figurat reflexiv (Despre voce) A deveni răguşit, a se altera.

    3. 1.3tranzitiv A tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăţi.

  • 2

    tranzitiv A sfărâma, a distruge învelişul unui lucru pentru a extrage şi a folosi conţinutul.

    1. 2.1intranzitiv şi reflexiv (Despre abcese) A se deschide.

  • 3

    tranzitiv A distruge, a nărui, a nimici.

    1. 3.1tranzitiv şi reflexiv A (se) găuri. tranzitiv şi reflexiv A (se) uza.

  • 4

    tranzitiv A deschide prin forţare o uşă, o încuietoare; p. ext. a jefui, a prăda.

  • 5

    tranzitiv A împunge, a străpunge cu un obiect ascuţit sau tăios; p. ext. a ucide.

    1. 5.1familiar reflexiv A muri.

    2. 5.2figurat reflexiv A striga tare. reflexiv A răcni, a zbiera.

  • 6

    figurat reflexiv (Despre concentrări de oameni şi despre acţiuni la care participă aceştia) A lua sfârşit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăştierea participanţilor).

    1. 6.1tranzitiv A produce o disensiune. tranzitiv A dezbina.

  • 7

    figurat tranzitiv învechit A răzleţi o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăştia.

Origine

Lat. spargere.