Definiție pentru SPĂTĂRÉL în română:

SPĂTĂRÉL

substantiv masculinPlural spătărei

  • 1

    (În Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate, în timp de pace, şi atribuţii militare, în timp de război.

Origine

Spătar + suf. -el.