Definiție pentru SPÁŢIU în română:

SPÁŢIU

substantiv neutru

  • 1

    Filosofie
    la Formă obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi exprimă ordinea coexistenţei obiectelor lumii reale, poziţia, distanţa, mărimea, forma, întinderea lor.

    1. 1.1Matematică
      Mulţime de puncte care prezintă anumite proprietăţi.

  • 2

    Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cereşti; văzduh; porţiune din atmosferă; întinderea, locul care ne înconjoară.

    1. 2.1 Perspectivă vastă, orizont larg.

  • 3

    Loc, suprafaţă, întindere limitată.

    1. 3.1 Limitele între care se desfăşoară o acţiune. Cadru.

    2. 3.2 Lungime luată de-a lungul traiectoriei unui corp mobil.

  • 4

    Loc (liber) între două obiecte; distanţă, interval.

    1. 4.1Tipografie
      Interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese. P. ext. unealtă cu care se realizează acest interval.

    2. 4.2Muzică
      Interval între liniile unui portativ.

  • 5

    Interval de timp, răstimp.

Origine

Din lat. spatium, fr. espace.