Definiție pentru SPÍRIT în română:

SPÍRIT

substantiv neutru

  • 1

    Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect.

    1. 1.1 Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime. Capacitate de imaginaţie, fantezie.

    2. 1.2 Element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1)

    3. 1.3 Fiinţă imaterială, supranaturală, duh. (în superstiţii) stafie, strigoi, fantomă.

  • 2

    Persoană considerată sub raportul capacităţii sale intelectuale sau din punctul de vedere al însuşirilor morale, de caracter etc..

  • 3

    (La pl.) Societatea în întregul ei, oamenii consideraţi ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică.

  • 4

    Mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepţie împărtăşită de un grup de oameni, de o colectivitate.

  • 5

    Caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva.

    1. 5.1 Sensul real a ceva.

      • ‘Spiritul legilor’

  • 6

    Înclinare, pornire, tendinţă care determină felul de fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva.

  • 7

    Glumă, anecdotă, banc.

  • 8

    Semn grafic în scrierea greacă care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunţă sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiraţiei.

Origine

Din lat. spiritus, it. spirito.