Definițiile principale ale STANŢÁ în Română

: STÁNŢĂ1STÁNŢĂ2

STANŢÁ1

verb

Definițiile principale ale STANŢÁ în Română

: STÁNŢĂ1STÁNŢĂ2

ŞTANŢÁ2

verb tranzitiv

  • 1

    A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ştanţe (1); a ştănţui.

  • 2

    A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ştanţe (2).

Origine

Din germ. stanzen.

Utilizare

Var.: stanţá vb. I

Definițiile principale ale STANŢÁ în Română

: STÁNŢĂ1STÁNŢĂ2

ŞTÁNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson şi o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică şi prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc..

  • 2

    Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafaţa unei piese.

Origine

Din germ. Stanze.

Utilizare

Var.: stánţă s.f.

Definițiile principale ale STANŢÁ în Română

: STÁNŢĂ1STÁNŢĂ2

STÁNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Strofă cu înţeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă şi formând o unitate ritmică.

    1. 1.1La pl. Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus. La pl. P. gener. poezie.

Origine

Din fr. stance, it. stanza.

Definițiile principale ale STANŢÁ în Română

: STÁNŢĂ1STÁNŢĂ2

STÁNŢĂ

substantiv feminin