Definițiile principale ale STÁNŢĂ în Română

: STANŢÁ1STÁNŢĂ2STÁNŢĂ3

STANŢÁ1

verb

Definițiile principale ale STÁNŢĂ în Română

: STANŢÁ1STÁNŢĂ2STÁNŢĂ3

ŞTANŢÁ2

verb tranzitivştanţez

  • 1

    A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ştanţe (1); a ştănţui.

  • 2

    A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ştanţe (2).

Origine

Din germ.stanzen.

Utilizare

Var.: stanţá vb. I

Definițiile principale ale STÁNŢĂ în Română

: STANŢÁ1STÁNŢĂ2STÁNŢĂ3

ŞTÁNŢĂ3

substantiv femininFeminine and Plural ştanţe

  • 1

    Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson şi o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică şi prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc..

  • 2

    Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafaţa unei piese.

Origine

Din germ.Stanze.

Utilizare

Var.: stánţă s.f.

Definițiile principale ale STÁNŢĂ în Română

: STANŢÁ1STÁNŢĂ2STÁNŢĂ3

STÁNŢĂ

substantiv femininFeminine and Plural stanţe

  • 1

    Strofă cu înţeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă şi formând o unitate ritmică.

    1. 1.1La pl. Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus. La pl. P. gener. poezie.

Origine

Din fr.stance, it.stanza.

Definițiile principale ale STÁNŢĂ în Română

: STANŢÁ1STÁNŢĂ2STÁNŢĂ3

STÁNŢĂ

substantiv femininFeminine and Plural stanţe