Definiție pentru ŞTI în română:

ŞTI

verb

  • 1

    tranzitiv şi intranzitiv(Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte.

  • 2

    tranzitiv A lua cunoştinţă de...; a afla, a auzi.

  • 3

    tranzitiv A cunoaşte pe cineva (din toate punctele de vedere).

    1. 3.1reflexiv A se cunoaşte pe sine, a avea cunoştinţă că este într-un anumit fel. reflexiv A se vedea într-un anumit fel.

    2. 3.2reflexiv reciproc A se cunoaşte unul pe altul. reflexiv reciproc A avea legături de prietenie.

  • 4

    intranzitiv A ţine seamă de ceva, a lua în consideraţie; a avea teamă sau respect de cineva.

    1. 4.1tranzitiv A recunoaşte pe cineva sau ceva drept...

    2. 4.2 A avea parte de ceva, a se bucura de ceva.

  • 5

    intranzitiv A se interesa de..., a se îngriji de....

  • 6

    tranzitiv A poseda cunoştinţe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o ştiinţă, o artă etc..

    1. 6.1 A vorbi şi a înţelege o anumită limbă.

    2. 6.2 A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare.

  • 7

    tranzitiv A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva.

    1. 7.1 A fi hotărât să facă ceva.

  • 8

    tranzitiv A ţine minte, a-şi aminti.

  • 9

    tranzitiv A-şi da seama, a înţelege, a pricepe.

  • 10

    tranzitiv A prevedea.

    1. 10.1 A presupune, a bănui.

  • 11

    tranzitiv A avea certitudinea, a fi sigur de ceva.

    1. 11.1reflexiv impersonal A fi lucru bine cunoscut.

Origine

Lat. scire.