Definiție pentru STRĂPÚNGE în română:

STRĂPÚNGE

verb tranzitiv

  • 1

    A împunge cu un obiect cu vârf ascuţit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuţită.

    1. 1.1 A perfora, a găuri.

  • 2

    figurat A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva.

  • 3

    A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane.

Origine

Din Lat. * extrapungere (= transpungere).