Definiție pentru STRICĂCIÚNE în română:

STRICĂCIÚNE

substantiv feminin

  • 1

    Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă cauzată de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus.

    1. 1.1 Vătămare.

  • 2

    Efect rău, păgubitor.

  • 3

    Depravare, corupţie.

Origine

Strica + suf. -ăciune.