Definițiile principale ale STRIGÁ în Română

: STRIGÁ1STRÍGĂ2

STRIGÁ1

verb

  • 1

    intranzitiv A scoate sunete puternice, ţipete; a răcni.

    1. 1.1 A semnaliza ceva prin ţipete. A cere ajutor prin ţipete.

  • 2

    intranzitiv (Despre animale şi păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei.

  • 3

    tranzitiv A spune, a enunţa ceva cu glas puternic; a-şi exprima cu glas puternic voinţa.

    1. 3.1intranzitiv A se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare.

    2. 3.2 A cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos. A pretinde, a porunci.

  • 4

    intranzitiv A se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare şi cu duşmănie.

  • 5

    tranzitiv A chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele).

    1. 5.1învechit A chema la armată. învechit A mobiliza.

  • 6

    tranzitiv A face cunoscut ceva (anunţând, vestind cu glas tare).

  • 7

    tranzitiv A se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli.

    1. 7.1tranzitiv impersonal A purta numele..., a se numi, a se chema...

  • 8

    intranzitiv A spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte şi chiuituri.

Origine

Din Lat. * strigare (< strix, -gis „bufniţă”).

Definițiile principale ale STRIGÁ în Română

: STRIGÁ1STRÍGĂ2

STRÍGĂ2

substantiv feminin

  • 1

    (În superstiţii) Fiinţă imaginară închipuită ca o femeie care chinuieşte copiii mici, ia mana de la vaci etc..

  • 2

    Pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roşcată, cu pete brun-închis, care se hrăneşte mai ales cu şoareci (Tyto alba guttata).

  • 3

    Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg şi care, când este prins, scoate un zgomot ascuţit ca un strigăt; cap-de-mort (Acherontia atropos)..

Origine

Lat. striga.