Definiție pentru SÚBER în română:

SÚBER

substantiv neutru

Botanică
  • 1

    Botanică
    Ţesut de apărare care se formează la suprafaţa organelor plantelor (de obicei în scoarţa tulpinilor, a rădăcinilor şi a tuberculilor), unde epiderma e înlocuită cu celule a căror membrană se află impregnată cu suberină.

Origine

Din lat., fr. suber.

Definiție pentru ŞÚBER în română:

ŞÚBER

substantiv neutru

  • 1

    tehnică
    Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze.

  • 2

    Mineralogie
    Dispozitiv în formă de pâlnie, prevăzut cu un organ de reglare, montat la capătul inferior al unui rostogol, prin care alunecă materialul care se încarcă în vagonete.

Origine

Din germ. Schieber.