Definiție pentru SUPRAFAŢÁ în română:

SUPRAFAŢÁ

verb tranzitiv

tehnică
  • 1

    tehnică
    A acoperi suprafaţa unei piese, a unei construcţii etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ.

  • 2

    tehnică
    A netezi şi finisa o îmbrăcăminte rutieră.

Origine

Din suprafaţă (după fr. surfacer).

Definiție pentru SUPRAFAŢĂ în română:

SUPRAFAŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; faţă.

    1. 1.1figurat Exterior, aparenţă.

  • 2

    Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii şi lăţimii.

    1. 2.1Geometrie
      Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unităţi la pătrat.

Origine

Supra- + faţă (după fr. surface).