Definiție pentru SURPÁ în română:

SURPÁ

verb

  • 1

    reflexiv(Despre maluri, povârnişuri etc.; la pers. 3) A se prăbuşi prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui.

    1. 1.1tranzitiv A doborî la pământ. tranzitiv A nimici, ruina.

  • 2

    figurat tranzitiv A răsturna pe cineva dintr-o situaţie privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desfiinţa, a nimici, a lichida.

  • 3

    reflexiv A se îmbolnăvi de hernie.

Origine

Din Lat. * subrupare (< rupes).