Definiție pentru ŞURÚB în română:

ŞURÚB

substantiv neutru

  • 1

    Tijă cilindrică de lemn sau de oţel, filetată, care serveşte la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mişcarea de rotaţie într-un mecanism.

  • 2

    Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un şurub (1) sau care se manevrează prin răsucire.

    1. 2.1figurat Vârtej de apă.

Origine

Din germ. dial. Schrube.

Utilizare

Var.: şurúp s.n.