Definiție pentru TABERNÁCUL în română:

TABERNÁCUL

substantiv neutruPlural tabernacule

  • 1

    Cort portabil, susţinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei.

  • 2

    Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul ori alte obiecte de cult.

Origine

Din lat.tabernaculum, it.tabernacolo, fr.tabernacle.