Definiție pentru TABIÉT în română:

TABIÉT

substantiv neutru

  • 1

    Plăcere, gust pe care cineva şi-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obişnuinţă; p. ext. manie.

    1. 1.1 Viaţă confortabilă, comoditate.

Origine

Din tc. tabīat.

Utilizare

(2) tabieturi