Definiție pentru TABURÉT în română:

TABURÉT

substantiv neutruPlural taburete

  • 1

    Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar.

    1. 1.1 Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian.

    2. 1.2 Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine picioarele o persoană care stă pe scaun.

Origine

Din fr.tabouret.