Definiție pentru TAÍN în română:

TAÍN

substantiv neutru

  • 1

    Porţie de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostaşilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. raţie de alimente.

    1. 1.1 Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu raţia lor alimentară.

    2. 1.2 Provizie.

  • 2

    Porţie de nutreţ care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp.

  • 3

    Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc..

Origine

Din tc. tayin.