Definiție pentru TĂINUÍRE în română:

TĂINUÍRE

substantiv feminin

  • 1

    Acţiunea de a tăinui şi rezultatul ei; înţelegere ascunsă; sfat ţinut în taină.

    1. 1.1 Infracţiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acţiune sancţionată de legea penală şi urmărind obţinerea unui folos material.

Origine

V. tăinui