Definiție pentru TÁLPĂ în română:

TÁLPĂ

substantiv feminin

  • 1

    Partea inferioară a labei piciorului, la om şi la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul şi pe care se sprijină corpul.

  • 2

    Partea de dedesubt a încălţămintei sau a ciorapului, care protejază talpa (I 1).

  • 3

    Piele groasă tăbăcită special, din care se confecţionează pingelele încălţămintei, flecurile etc..

  • 4

    Lemn gros, grindă care se aşază la temelia unei construcţii pentru a o sprijini; p. ext. temelie.

    1. 4.1figurat Sprijin, bază, susţinere.

  • 5

    Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de ţesut manual.

  • 6

    Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oţel, curbate în sus la capătul din faţă, pe care alunecă sania.

    1. 6.1 Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul şi care îl face să alunece mai uşor pe brazdă.

    2. 6.2 Partea de dedesubt a corabiei.

    3. 6.3 Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc.

  • 7

    Partea inferioară, lăţită, a unei piese, a unui organ de maşină sau a unui element de construcţie, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport.

    1. 7.1prin specializare Partea de jos, lăţită, a unei şine, prin care aceasta se reazămă pe traverse.

    2. 7.2prin specializare Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării.

    3. 7.3prin specializare Extremitate a unui pat de puşcă pe care se sprijină arma când stă vertical.

    4. 7.4prin specializare Partea de dedesubt, pe care se clădeşte o claie sau un stog.

    5. 7.5prin specializare Bază a unei excavaţii miniere sau a unei găuri de sondă.

    6. 7.6prin specializare Parte mai lăţită (inferioară) a unei litere tipografice.

Origine

Cf. magh. talp.