Definiție pentru TAMÁR în română:

TAMÁR

substantiv neutruPlural tamare

  • 1

    Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos şi care se poartă în spate, legată cu nişte frânghii; targă (1).

Origine

Et. nec.