Definiție pentru TÂMP în română:

TÂMP

adjectiv

  • 1

    (Înv.şi pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1).

  • 2

    învechit şi regional; despre obiecte ascuţite Cu vârful sau cu tăişul tocit, ştirbit; tâmpit (2).

Origine

Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.