Definiție pentru TANDÉM în română:

TANDÉM

substantiv neutru

  • 1

    Bicicletă pentru două persoane, cu două şei aşezate una în spatele celeilalte, acţionată de două perechi de pedale.

  • 2

    Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă şi ca greutate.

  • 3

    Sistem tehnic acţionat din două sau mai multe puncte situate pe direcţia mişcării întregului sistem pe direcţia mişcării elementului conducător al mecanismului motor.

    1. 3.1 Maşină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operaţii succesive de prelucrare a aceleiaşi piese.

  • 4

    figurat Grup de două persoane (nedespărţite).

Origine

Din fr. tandem.