Definiție pentru TANDÚR în română:

TANDÚR

substantiv neutru

învechit
  • 1

    învechit Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care şedeau.

  • 2

    figurat Lene.

Origine

Din tc. tandur (lit. tandır).