Definiție pentru TĂRTĂCÚŢĂ în română:

TĂRTĂCÚŢĂ

substantiv femininFeminine and Plural tărtăcuţe

  • 1

    Plantă târâtoare sau agăţătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguieţe, roşii şi cu fructe comestibile (Coccinia indica).

    1. 1.1 Fructul acestei plante.

  • 2

    figurat (Glumeţ) Cap.

    1. 2.1 Fiinţă mică, bondoacă.

Origine

Tătarcă + suf. -uţă.