Definiție pentru TEMEINICÍE în română:

TEMEINICÍE

substantiv feminin

  • 1

    Însuşire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie.

  • 2

    Însuşire a hotărârii unui organ de jurisdicţie de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluţionarea unui litigiu.

Origine

Temeinic + suf. -ie.