Definiție pentru TEMPLIÉR în română:

TEMPLIÉR

substantiv masculin

  • 1

    (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc, creat în 1119 în Palestina şi desfiinţat în 1312 de papa Clement V, care a avut un rol important în relaţiile lumii europene cu Orientul; (şi la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin.

Origine

Din fr. templier.